UN FEL DE ISTORIE

Tot prezentând teoria acidităţii celor pe care îi ştiu cu riscul de a moşteni boala, repetat, discuţia ajungea la stres. Într-o zi, povestea mea s-a suprapus cu a altcuiva şi aşa a prins contur un tablou nou. Ce au avut în comun mama mea, surorile ei, mama lor, cu părinţii altora? Destinele, zonele de provenienţă, alimentaţia, erau diferite. Dar, cu toţii, au avut un factor comun care, după mine, ar fi putut să declanşeze creşterea plăcilor. Factorul comun în cazul celor de care vorbesc eu a fost FRICA. Toţi din grupul la care mă gândesc au avut în familie deţinuţi politici. Au trăit ani buni într-o frică aproape animalică, uitându-se peste umăr, neştiind ce le va aduce ziua de mâine. Asta a durat ani buni. Teoria acidităţii spune că degeaba alimentaţia este corectă, vegetariană, dacă nu există echilibru. Dacă există stres puternic, pH-ul sângelui este tot acid şi duce la creşterea haotică a celulelor. Ar fi interesant de aflat câţi din cei aflaţi acum în tratament vin din astfel de familii.

Noi, copiii, am trăit fiecare cu stresul nostru zilnic, dar nimic nu se compară cu frica aceea a lor. Noi avem acces la informaţie, am avut timp să căutăm, să ne punem întrebări. Majoritatea, ne-am schimbat modul de alimentaţie, unii am mers chiar instinctiv spre dezvoltare spirituală. Să gândim pozitiv. Avem slabe şanse să facem Alzheimer.

Anunțuri

ALCALINIZAŢI SAU MURIŢI

Este titlul unei cărţi în care Dr. Theodore A. Baroody afirmă că „în realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din aceeaşi cauză… multe deşeuri acide în corp!”. Dr. Robert Young repetă: „Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative. Când se distruge echilibrul iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri decât poate elimina, atunci încep să se manifeste diferite dureri şi afecţiuni”. Şi alte studii spun că boala apare într-un mediu acid, dacă nu normalizăm pH-ul sângelui. În 1931, dr Otto Heinrich Warburg a primit premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului. El susţine că alimentaţia bazată pe alimente acidifiante şi sedentarismul creează în organism un mediu acid. „Aciditatea consumă oxigenul din celule. Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monezi: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. SUBSTANŢELE ACIDE RESPING OXIGENUL; ÎN SCHIMB, SUBSTANŢELE ALCALINE ATRAG OXIGENUL. PRIVAREA UNEI CELULE DE 35% DIN OXIGENUL SĂU TIMP DE 48 DE ORE O POATE TRANSFORMA ÎNTR-O CELULĂ CANCEROASĂ”.
Despre aciditate şi alcalinitate am ajuns să citesc pornind de la uimitorul Studiu China, recomandat, nu întâmplător, de un om care a înţeles cu ani buni în urmă ceea ce eu învăţ abia acum. În rezumat: în 1974, Zhou EnLai primul ministru al R.P. Chineze, spitalizat pentru cancer, a ordonat un studiu naţional despre cancer. A fost făcut pe 880 milioane de oameni. 12 tipuri de cancer au fost studiate şi s-a întocmit un atlas color, pe zone şi frecvenţa îmbolnăvirilor. Continuat apoi în epoca lui Deng Xiaoping, studiul a cuprins probe de sânge şi hrană. Atunci s-a tras prima dată concluzia că dezvoltarea tumorilor canceroase este legată de cantitatea de alimente de origine animală pe care le consumăm.
Elementar. Ar trebui predat la grădiniţă. Să consumăm fructe, legume, să facem mişcare, să ne eliberăm de stres (frici), teorie pe care de fapt, o cunoaştem cu toţii, să punem în practică teoria.

Poate totul e mai simplu decât credem. Genele nu pot determina apariţia bolii. Dieta joacă un rol esenţial în stabilirea genelor care se vor activa. Dieta ca alimentaţie, odihnă, echilibru sufletesc. Poate totul depinde de noi, să ne amintim la timp tot ce ştiam dintotdeauna.
Surse:
http://www.formula-as.ro/2009/874/pagina-specialistilor-52/cancerul-si-alimentatia-studiul-china-11259
http://dr-catalin-luca.ro/site/cure-si-diete/dieta-alcalina.html

AVEM O ŞANSĂ. NOI, COPIII

Oare voi urma şi eu? Oare câţi ani de luciditate mai am? Am uitat dacă am închis uşa locuinţei. A început, sau e doar oboseala de vină?
Toţi ne-am pus aceste întrebări. Nimeni din afară nu ştie ce frământări avem. Poate unii şi-ar dori ca în gena moştenită să fi fost alt cuvânt, cancer, sfârşitul ar fi venit mai repede şi ar fi fost mai puţin umilitor.
Un bătrân, cu clarviziunea pe care experienţa şi vârsta i-au dăruit-o, un om de o inteligenţă peste comun, a privit altfel boala. Genial. Între sinapsele neuronale cresc plăci de proteină Amiloidă şi proteină Tau care sufocă neuronii prin privarea de oxigen şi nutriţie. Sistemul de tratament actual este gândit pentru a ajuta la comunicarea neuronală cumva peste acele plăci care se formează. Până aici aţi înţeles, ori probabil ştiaţi deja tot procesul.
Ei bine, acel om de ştiinţă a gândit altfel. De ce nu se împiedică creşterea acelor celule care formează plăcile între neuroni? De ce cercetarea să nu prevină astfel boala în loc să trateze efectul? Genial, v-am mai spus.
El demonstrează că acele plăci sunt prezente la toţi bătrânii, chiar dacă boala nu se manifestă, şi propune ca la toţi oamenii trecuţi de o anumită vârstă să se stopeze procesul de creştere al celulelor. Termostatul celulelor de creştere a dispărut la bolnavi. De această creştere răspunde un hormon pe nume SOMATOSTATINĂ. Absenţa somatostatinei este semnalată în toate cazurile de Alzheimer. Clipul în care vorbeşte dr. André Gernez durează 12 minute, vă rog să îl vizionaţi aici:

Dr. André Gernez (1923-2014) este părintele teoriei celulelor stem. Mai multe despre acesta, şi de ce nu s-a schimbat sistemul de tratament deşi cercetările sunt finalizate încă din anul 1981, aflaţi aici:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2015/02/andre-gernez-cel-mai-ilustru-doctor.html

Somatostatina este un hormon pancreatic, secretat de sistemul digestiv. Nu credeţi că ar putea fi o legătură între Alzheimer şi alimentaţie? Poate nu e vorba numai de genetică. Şi despre ulcer s-a crezut un timp că se transmite genetic şi de fapt era vorba de moştenirea unor anumite obiceiuri alimentare care aveau acel efect. De ce nu ar fi şi la Alzheimer la fel?