Dacă ai în grijă un bătrân, poți lucra cu jumătate de normă, dar cu salariu pentru normă întreagă.

„Salariații care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă, membru de familie, au posibilitatea legală de a lucra în baza unui program redus. Mai exact, aceste persoane pot munci la angajator cu jumătate de normă, cealaltă jumătate de normă fiind plătită de autoritățile locale.”

Am preluat ştirea, dar numai după ce am verificat-o în programul Lege 4. Da, în luna iunie 2016, Legea nr.  17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice  fost modificată, adăugându-se şi articolul care prevede această facilitate.

Articolul complet, foarte bine scris, este pe avocatnet, autor Alexandru Boiciuc -10 August 2016:

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_43769/Dac%C4%83-ai-in-grij%C4%83-un-b%C4%83tran-po%C8%9Bi-lucra-cu-jum%C4%83tate-de-norm%C4%83-dar-cu-salariu-pentru-norm%C4%83-intreag%C4%83.html

 

 

 

 

Anunțuri

LIPSA ACUTĂ DE ODIHNĂ

Astăzi am citit rezumatul unui aşa-zis studiu despre lipsa de somn şi urmările pe termen scurt şi lung, un studiu generalist, care nu făcea decât să sperie cititorul. Era departe de realitatea şi temerile pe care le cunoaşte un aparţinător. 

În fazele avansate ale bolii, dacă veţi continua să locuiţi cu bolnavul, numărul de ore de somn de care vă veţi bucura, va fi din ce în ce mai mic. Rar veţi putea să dormiţi mai mult de 3 ore legate, cu un total de 5 ore pe noapte. Treptat, vă veţi obişnui cu această nouă situaţie, dar nu vă recomand să vă forţaţi limitele mai mult de 3 luni. Periculos nu este numărul mic de ore de somn, ci trezirea repetată la intervale de 6-7 minute din somnul profund. Probabil cunoaşteţi deja urmările: palpitaţii, ameţeli, senzaţii de leşin, variaţii bruşte în greutate. Trebuie să luaţi hotărârea unei internări.

Dacă vor fi efecte pe termen scurt sau lung: vreau să vă dau speranţa că pe termen lung nu vor fi urmări. Cam atâta timp cât aţi fost lipsiţi de un program normal de somn, adică săptămâni sau luni – de o perioadă egală de timp veţi avea nevoie pentru a vă reface. Dacă veţi adopta şi un regim alimentar sănătos, dacă vă veţi asculta corpul, vă veţi reface fără urmări, veţi ajunge la o reglare a greutăţii, veţi constata cu uimire că vă revine atenţia, câmpul vizual creşte, iar memoria vă e mai bună ca niciodată.  Din experienţă, vă recomand să ascultaţi câteva săptămâni un colaj de melodii cu care simţiţi dumneavoastră că rezonaţi (nu ce vă recomandă cunoscuţii), muzica ajută enorm în refacere. Nu intraţi în depresie, nu sunteţi singurii care aţi trecut prin această situaţie, va fi bine.

CURATELA

Sună… complicat, dar este vorba doar de o împuternicire. Se obţine uşor, vă va fi de folos în toate drumurile pe care le veţi avea de făcut în ajutorul bolnavului, atâta că se obţine de la judecătorie. E simplu, să ştiţi, şi nu vă costă nimic. Este atât de simplu încât nu aveţi nevoie să vă angajaţi un avocat.
Presupun că aveţi deja actul de handicap. Va trebui să mergeţi mai întâi la primăria de zonă, la biroul de asistenţă socială, acolo veţi face o cerere pentru curatelă, au ei formulare. O cerere va rămâne la ei, alta, identică, o veţi lua acasă pentru a o depune la judecătorie. Apoi veţi aştepta ca într-una din zile, asistentul de la primărie să vină acasă, în anchetă socială, pentru a constata realitatea, gradul de handicap, faptul că locuiţi cu bolnavul. Va şti ce întrebări să pună pentru a evalua corect situaţia. Totul este bine gândit pentru a proteja interesele bolnavului, pentru a se verifica bunele intenţii ale celor care cer curatela, şi totodată, pentru a nu da curs cererilor care nu au suport real (sunt mulţi profitori certaţi cu munca, aţi auzit, cred, despre descurcăreţi care muncesc pe rupte pământul de la ţară, dar au certificat de handicap).
La vizita pe care o veţi primi, e bine să fiţi cât se poate de sinceri, să redaţi cât mai în amănunt istoricul situaţiei, să vă purtaţi normal, ca asistentul să poată constata, prin întrebări şi prin observarea bolnavului, cât de avansată e afecţiunea şi cât de reale sunt bunele dumneavoastră intenţii.
În caz că cel care urmează a fi împuternicitul (curator) nu va fi găsit acasă, bolnavul fiind la acea oră îngrijit de o altă persoană, asistentul vă va lăsa o invitaţie să mergeţi la primărie. Ajută mult să puteţi merge cu bolnavul la acea întâlnire şi, reţineţi, comunicarea este importantă, vorbiţi deschis, spuneţi cu ce probleme vă confruntaţi. Mergeţi cu încredere, veţi întâlni un profesionist bine intenţionat, care vă va ajuta mai mult decât vă aşteptaţi.

În ziua în care aţi depus la primărie cererea, sau a doua zi, trebuie să mergeţi la judecătoria de care ţine bolnavul pentru a depune cererea de curatelă, pentru a se forma dosarul. În cazul în care curatela este cerută de către unul dintre copii, actele pe care trebuie să le pregătiţi sunt:
– copie buletin copil, copie certificat de naştere;
– copie buletin al bolnavului,
– copie act handicap,
– copii ale cât mai multor acte medicale;
– un referat de justificare de la medicul de specialitate, de unde luaţi reţeta lunară;
– copie după ultimul talon de pensie;
– o cerere prin care copilul cere instituirea curatelei şi îşi dă consimţământul pentru a fi el numit curator.
Procedura este destul de rapidă, vi se dă pe un bileţel numărul de dosar care s-a format, şi veţi aştepta să primiţi o citaţie acasă pentru primul termen. Primul termen se fixează cât mai repede, la 3-4 săptămâni. S-ar fixa şi mai repede, dar trebuie timp pentru a ajunge la dosar rezultatul anchetei sociale, un act de mare importanţă. De regulă, judecata are loc într-o sală de şedinţe mică, aproape goală, la o oră la care puteţi veni cu bolnavul, cam în jur de ora 12. Judecătorul vă va întreba dacă sunteţi de acord să fiţi numit curator. Şi pe bolnav îl va întreba dacă e de acord cu numirea dumneavoastră. Sistemul de acordare a curatelei este gândit pentru a împiedica până în ultima clipă ca vârstnicii să fie păcăliţi de către persoane rău intenţionate.
Hotărârea va fi definitivă peste 30 de zile, timp în care rudele o pot ataca dacă sunt nemulţumite de persoana care încearcă să fie curator.
Veţi primi acasă câte un exemplar, şi dvs., şi bolnavul. Mergeţi cu amândouă exemplarele la arhiva judecătoriei, să vi se pună pe hotărâri ştampila că sunt definitive. Faceţi apoi repede şi câteva copii xerox.
Primul drum, atunci când aveţi curatela, tot la primărie îl veţi face, să lăsaţi acolo un exemplar. Veţi avea de ales dacă pensia de însoţitor să vină în continuare pe numele bolnavului, sau pe al dvs. Dacă aveţi alt serviciu, puteţi lăsa foarte bine ca toate cele trei taloane să vină în continuare pe numele bolnavului.
Curatela se dă „în vederea administrării bunurilor, veniturilor şi ridicării drepturilor băneşti”. Vă permite să ridicaţi pensia fără probleme, în cazul în care bolnavul este internat, vă ajută să obţineţi acte de la circa financiară, să mergeţi la direcţia de taxe şi impozite să obţineţi neplata impozitului pe imobilul la care bolnavul este proprietar, sau pe partea lui de proprietate, să mergeţi să vizaţi carnetul de rentă agricolă viageră, să mergeţi la casa de sănătate unde veţi avea mereu de scos aprobări pentru medicamentele compensate.
CURATELA NU VĂ PERMITE SĂ VINDEŢI PROPRIETĂŢILE BOLNAVULUI. Pentru a putea vinde în numele lui, este nevoie de ceea ce se cheamă punere sub interdicţie, e mult mai complicat. De aceea e bine ca tot ce e ţine de bunurile (proprietăţile) bolnavului, să se rezolve la începutul bolii, când acesta mai e lucid şi se poate discuta cu el.

ALCALINIZAŢI SAU MURIŢI

Este titlul unei cărţi în care Dr. Theodore A. Baroody afirmă că „în realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din aceeaşi cauză… multe deşeuri acide în corp!”. Dr. Robert Young repetă: „Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative. Când se distruge echilibrul iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri decât poate elimina, atunci încep să se manifeste diferite dureri şi afecţiuni”. Şi alte studii spun că boala apare într-un mediu acid, dacă nu normalizăm pH-ul sângelui. În 1931, dr Otto Heinrich Warburg a primit premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului. El susţine că alimentaţia bazată pe alimente acidifiante şi sedentarismul creează în organism un mediu acid. „Aciditatea consumă oxigenul din celule. Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monezi: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. SUBSTANŢELE ACIDE RESPING OXIGENUL; ÎN SCHIMB, SUBSTANŢELE ALCALINE ATRAG OXIGENUL. PRIVAREA UNEI CELULE DE 35% DIN OXIGENUL SĂU TIMP DE 48 DE ORE O POATE TRANSFORMA ÎNTR-O CELULĂ CANCEROASĂ”.
Despre aciditate şi alcalinitate am ajuns să citesc pornind de la uimitorul Studiu China, recomandat, nu întâmplător, de un om care a înţeles cu ani buni în urmă ceea ce eu învăţ abia acum. În rezumat: în 1974, Zhou EnLai primul ministru al R.P. Chineze, spitalizat pentru cancer, a ordonat un studiu naţional despre cancer. A fost făcut pe 880 milioane de oameni. 12 tipuri de cancer au fost studiate şi s-a întocmit un atlas color, pe zone şi frecvenţa îmbolnăvirilor. Continuat apoi în epoca lui Deng Xiaoping, studiul a cuprins probe de sânge şi hrană. Atunci s-a tras prima dată concluzia că dezvoltarea tumorilor canceroase este legată de cantitatea de alimente de origine animală pe care le consumăm.
Elementar. Ar trebui predat la grădiniţă. Să consumăm fructe, legume, să facem mişcare, să ne eliberăm de stres (frici), teorie pe care de fapt, o cunoaştem cu toţii, să punem în practică teoria.

Poate totul e mai simplu decât credem. Genele nu pot determina apariţia bolii. Dieta joacă un rol esenţial în stabilirea genelor care se vor activa. Dieta ca alimentaţie, odihnă, echilibru sufletesc. Poate totul depinde de noi, să ne amintim la timp tot ce ştiam dintotdeauna.
Surse:
http://www.formula-as.ro/2009/874/pagina-specialistilor-52/cancerul-si-alimentatia-studiul-china-11259
http://dr-catalin-luca.ro/site/cure-si-diete/dieta-alcalina.html

AVEM O ŞANSĂ. NOI, COPIII

Oare voi urma şi eu? Oare câţi ani de luciditate mai am? Am uitat dacă am închis uşa locuinţei. A început, sau e doar oboseala de vină?
Toţi ne-am pus aceste întrebări. Nimeni din afară nu ştie ce frământări avem. Poate unii şi-ar dori ca în gena moştenită să fi fost alt cuvânt, cancer, sfârşitul ar fi venit mai repede şi ar fi fost mai puţin umilitor.
Un bătrân, cu clarviziunea pe care experienţa şi vârsta i-au dăruit-o, un om de o inteligenţă peste comun, a privit altfel boala. Genial. Între sinapsele neuronale cresc plăci de proteină Amiloidă şi proteină Tau care sufocă neuronii prin privarea de oxigen şi nutriţie. Sistemul de tratament actual este gândit pentru a ajuta la comunicarea neuronală cumva peste acele plăci care se formează. Până aici aţi înţeles, ori probabil ştiaţi deja tot procesul.
Ei bine, acel om de ştiinţă a gândit altfel. De ce nu se împiedică creşterea acelor celule care formează plăcile între neuroni? De ce cercetarea să nu prevină astfel boala în loc să trateze efectul? Genial, v-am mai spus.
El demonstrează că acele plăci sunt prezente la toţi bătrânii, chiar dacă boala nu se manifestă, şi propune ca la toţi oamenii trecuţi de o anumită vârstă să se stopeze procesul de creştere al celulelor. Termostatul celulelor de creştere a dispărut la bolnavi. De această creştere răspunde un hormon pe nume SOMATOSTATINĂ. Absenţa somatostatinei este semnalată în toate cazurile de Alzheimer. Clipul în care vorbeşte dr. André Gernez durează 12 minute, vă rog să îl vizionaţi aici:

Dr. André Gernez (1923-2014) este părintele teoriei celulelor stem. Mai multe despre acesta, şi de ce nu s-a schimbat sistemul de tratament deşi cercetările sunt finalizate încă din anul 1981, aflaţi aici:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2015/02/andre-gernez-cel-mai-ilustru-doctor.html

Somatostatina este un hormon pancreatic, secretat de sistemul digestiv. Nu credeţi că ar putea fi o legătură între Alzheimer şi alimentaţie? Poate nu e vorba numai de genetică. Şi despre ulcer s-a crezut un timp că se transmite genetic şi de fapt era vorba de moştenirea unor anumite obiceiuri alimentare care aveau acel efect. De ce nu ar fi şi la Alzheimer la fel?

SINGURI

Azi la plecare, am întrebat infirmiera dacă doar mi se pare, sau nu prea vin vizitatori. A dat din cap a da. S-a uitat înspre scară, apoi a spus cu năduf: duminica trecută au fost doar trei vizitatori toată ziua (pe o scară cu 3 nivele). Vedeam că mai are ceva de spus, dar s-a abţinut.  Acum, fiecare se poartă cum i-e felul, poate pentru unii, amintirea anilor petrecuţi acasă cu bolnavul este greu de uitat, dar acolo sunt şi bolnavi aflaţi în faze de început, care vorbesc, par normali. Ce repede i-au uitat familiile. Noroc cu infirmierele, că sunt atât de bune şi au o vorbă caldă pentru fiecare. Dragilor, dacă internaţi bolnavul, nu îl uitaţi. Poate e obositor drumul, poate vă şi costă, dar lumina care apare pe chipul celui vizitat şi chiar a celorlalţi din salon merită efortul.

LA STAŢIUNE

„- Să veniţi să mă luaţi acasă de la staţiune! Că m-am plictisit aici şi ştii bine că înainte am fost şi în spital” vorbea tare, la telefon, o altă pacientă, care primise vizită. La plecarea musafirilor şi-a luat frumuşel punga cu cozonac si fructe şi s-a ţinut după ei, că merge şi ea. Măcar să se plimbe un pic cu maşina. A trebuit să o ţină o infirmieră, să o mintă că musafirii doar se duc până la parter şi vor reveni. A fost uşor de păcălit, ca un copil.

Mi s-a părut bună ideea cu staţiunea, ca explicaţie dată unui bolnav mai lucid pentru aducerea la azil.

Azi a fost o zi excelentă, televizorul era setat pe un program cu muzică plăcută, mama a fost vorbăreaţă, i-am dus o carte cartonată pentru copii, cu desene mari şi colorate, am citit-o împreună şi i-am lăsat-o acolo. Nu ştiu cum, dar parcă întinereşte, la cum arăta azi, îi mai dau 10 ani de viaţă. Am plecat împăcată de acolo. Atmosfera azi era odihnitoare, aerisiseră şi mirosea chiar bine, camera foarte mare, cu tavanul din lemn, era plină de lumină, infirmierele puse pe glume. Cele din salon au început să se obişnuiască cu mine, să mă considere una de-a lor. Mă tot gândesc să cumpăr o carte cu desene autocolante, dacă aş lucra cu mama, le-aş putea antrena şi pe ele în joc.