Dacă ai în grijă un bătrân, poți lucra cu jumătate de normă, dar cu salariu pentru normă întreagă.

„Salariații care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă, membru de familie, au posibilitatea legală de a lucra în baza unui program redus. Mai exact, aceste persoane pot munci la angajator cu jumătate de normă, cealaltă jumătate de normă fiind plătită de autoritățile locale.”

Am preluat ştirea, dar numai după ce am verificat-o în programul Lege 4. Da, în luna iunie 2016, Legea nr.  17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice  fost modificată, adăugându-se şi articolul care prevede această facilitate.

Articolul complet, foarte bine scris, este pe avocatnet, autor Alexandru Boiciuc -10 August 2016:

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_43769/Dac%C4%83-ai-in-grij%C4%83-un-b%C4%83tran-po%C8%9Bi-lucra-cu-jum%C4%83tate-de-norm%C4%83-dar-cu-salariu-pentru-norm%C4%83-intreag%C4%83.html

 

 

 

 

Anunțuri

UN FEL DE ISTORIE

Tot prezentând teoria acidităţii celor pe care îi ştiu cu riscul de a moşteni boala, repetat, discuţia ajungea la stres. Într-o zi, povestea mea s-a suprapus cu a altcuiva şi aşa a prins contur un tablou nou. Ce au avut în comun mama mea, surorile ei, mama lor, cu părinţii altora? Destinele, zonele de provenienţă, alimentaţia, erau diferite. Dar, cu toţii, au avut un factor comun care, după mine, ar fi putut să declanşeze creşterea plăcilor. Factorul comun în cazul celor de care vorbesc eu a fost FRICA. Toţi din grupul la care mă gândesc au avut în familie deţinuţi politici. Au trăit ani buni într-o frică aproape animalică, uitându-se peste umăr, neştiind ce le va aduce ziua de mâine. Asta a durat ani buni. Teoria acidităţii spune că degeaba alimentaţia este corectă, vegetariană, dacă nu există echilibru. Dacă există stres puternic, pH-ul sângelui este tot acid şi duce la creşterea haotică a celulelor. Ar fi interesant de aflat câţi din cei aflaţi acum în tratament vin din astfel de familii.

Noi, copiii, am trăit fiecare cu stresul nostru zilnic, dar nimic nu se compară cu frica aceea a lor. Noi avem acces la informaţie, am avut timp să căutăm, să ne punem întrebări. Majoritatea, ne-am schimbat modul de alimentaţie, unii am mers chiar instinctiv spre dezvoltare spirituală. Să gândim pozitiv. Avem slabe şanse să facem Alzheimer.

CASELE FĂCĂTOARE DE BINE

Mai puţin spre deloc cunoscute, aşezămintele Bisericii ortodoxe au în îngrijire şi bătrâni. Pe site-ul BOR, destul de uşor se poate ajunge la lista tuturor organizaţiilor filantropice cu profil medical. Sunt cabinete medicale, de stomatologie, farmacii şi cămine pentru vârstnici în toată ţara. Am extras aici numele celor din urmă. Nu toţi îşi pot permite internarea bolnavului într-un cămin particular. Internarea într-un cămin care funcţionează pe lângă o mănăstire este o şansă reală, din multe puncte de vedere, atât pentru bolnav, cât şi pentru familie, care îşi va găsi alinarea cu fiecare drum, cu fiecare vizită. Până la internare, câteva sfaturi, cu siguranţă, veţi primi din toată inima şi totul vi se va părea mai uşor. Iată lista:

MITROPOLIA MUNTENIEI ŞI DOBROGEI

– Căminul de bătrâni „Sfânta Mănăstire Pasărea” adăposteşte 31 de persoane vârstnice-femei
(Adresa: Mănăstirea Pasărea, jud. ilfov, Tel. 0723.294.239, Responsabil: Coordonator – Monahia Mariş Mateea);
– Așezământul social Christiana, București,Responsabil: Coordonator – Maica Alexandra Juravle, Telefon: 0214908280).

ARHIEPISCOPIA BUZĂULUI ŞI VRANCEI

– Centrul socio-medical “Senior” Berca,Aici sunt asistați un număr de 39 de bătrâni bolnavi de Alzheimer. Responsabil: Pr. Necula Daniel.
– Căminul de bătrâni “Filantropia” Pîrscov – aici sunt îngrijiți un număr de 16 bătrâni. Responsabil: Pr. Daniel Necula.
– Așezământul pentru persoane vârstnice de la Năeni – așezământ cu o capacitate de 18 locuri destinat femeilor în vârstă, cu probleme sociale. Adresa:loc. Naeni, jud. Buzau, Responsabil: Anisoara Samoila.
– Așezământul pentru persoane vârstnice din localitatea Pietroasele, așezământul este destinat bărbaților vârstnici, capacitatea de cazare a așezământului este de 25 de persoane, Adresa: sat Saranga, Com. Pietroasele, jud. Buzau, Responsabil: Mihaela Cristescu.
– Aşezământul pentru persoane vârstnice „Sfântul Sava” din Câmpeni (comuna Amaru, jud. Buzău), capacitate de cazare este de 30 locuri. Îngrijirea bătrânelor se face cu ajutorul tinerilor orfani, ieșiți din centrele de plasament la 18 ani, fapt care încurajează solidaritatea între generații. Adresa: sat Campeni, com. Amaru, Buzau, Responsabil: Mihaela Bunea.
– Caminul de batrani „Filantropia” Berca – asista 60 de batrani Adresa: Berca, strada Florilor, nr. 40B, Responsabil: Pr. Necula Daniel.

MITROPOLIA MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI
ARHIEPISCOPIA IAŞILOR

– Centrul de asistenţă social-medicală şi îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice Sfântul Mina -Adresa: Iaşi, str. Costache Negri nr.48, cod 700071, Tel.: 0232/220.548, Responsabil: Dna Fădur Cătălina.
– Căminul de bătrâne Sf. Spiridon -Căminul de bătrâne are o capacitate de 40 de locuri.

ARHIEPISCOPIA ALBEI-IULIA

– Aşezământul Social “Sf. Elena” Pianu -Locuinţă protejată pentru persoane adulte cu handicap, beneficiari: 12 persoane adulte cu handicap, Adresa: Loc. Pianu de Jos, str. Cloşca, nr. 385, jud. Alba, Telefon: 0761629170, Responsabil: Pr. Rusu Mircea.
– Locuinţă protejată pentru persoane cu handicap Valea Mănăstirii Râmeţ -Beneficiari: 10 persoane adulte cu handicap, Adresa: Loc. Valea Mănăstirii Râmeţ, comuna Râmeţ, jud.Alba, Telefon: 0258/880111, Responsabil: Stareţa Ierusalima Ghibu.

MITROPOLIA CLUJULUI, MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI:
ARHIEPISCOPIA VADULUI, FELEACULUI ŞI CLUJULUI

– Căminul pentru Vârstnici „Aurel și Dudica Milea”, Mănăstirea Dobric oferă găzduire pentru 5 persoane vârstnice aflate în dificultate, Adresa: Dobric, cod postal 427028, jud. Bistrița-Năsăud, Responsabil: Stareța Stavrofora Veronica Coțofana.
– Centrul Rezidențial pentru Persoane Vârstnice „Sfinții Ioachim și Ana” al Asociaţiei Filantropia Ortodoxă – Filiala Bistriţa Năsăud oferă găzduire pe perioadă nedeterminată, asistenţă medicală şi îngrijire, pentru 10 persoane vârstnice, Adresa: loc. Cusma 106 A, com. Livezile, jud. Bistrita-Nasaud,Telefon: 0745522013,Responsabil: Pr. Marius Pintican”.
– Centru de zi pentru vârstnici „Sfântul şi Dreptul Simeon” oferă servicii sociale gratuite persoanelor aflate în situaţii economico-sociale sau medicale deosebite de pe raza teritorială a Municipiului Bistriţa. Adresa: Bistriţa, Piaţa Unirii, nr.9, jud. Bistriţa –Năsăud,Telefon: 0745 522 013,Responsabil: Pr. Pintican Marius.

MITROPOLIA OLTENIEI:
ARHIEPISCOPIA SEVERINULUI ŞI STREHAIEI

– Aşezământ rezidenţial pentru persoanele vârstnice “Dr. Matei și Laurian Vucea” din localitatea Balta, Oferă servicii de găzduire și îngrijire alternativă, precum și acces la servicii medicale pentru 20 de persoane vârstnice singure din judeţul Mehedinți. Telefon: 0788258919, Responsabil: Pr. Smeu George

Am cules lista de aici:
http://patriarhia.ro/opera-social-filantropica-25/

Istoria aşezămintelor de binefacere la noi în ţară este o pagină de istorie scrisă în grai vechi, fermecător. Citită cu atenţie, dezvăluie grija domniei şi a Logofeţiei treburilor bisericeşti pentru cerşetori şi „smintiţi” şi „căutarea” lor. În casele făcătoare de bine „… cea dintâi îndatorire ce se pune atât asupra doctorului, cât şi a celorlalţi în spital este blândeţea şi răbdarea”. Mai multe puteţi citi aici:
http://ziarullumina.ro/documentar/biserica-marcuta-manastire-azil-ospiciu

ALCALINIZAŢI SAU MURIŢI

Este titlul unei cărţi în care Dr. Theodore A. Baroody afirmă că „în realitate nu contează numărul bolilor, ceea ce contează este că toate provin din aceeaşi cauză… multe deşeuri acide în corp!”. Dr. Robert Young repetă: „Excesul de aciditate din organism este cauza tuturor bolilor degenerative. Când se distruge echilibrul iar organismul începe să producă şi să depoziteze mai multă aciditate şi mai multe deşeuri decât poate elimina, atunci încep să se manifeste diferite dureri şi afecţiuni”. Şi alte studii spun că boala apare într-un mediu acid, dacă nu normalizăm pH-ul sângelui. În 1931, dr Otto Heinrich Warburg a primit premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului. El susţine că alimentaţia bazată pe alimente acidifiante şi sedentarismul creează în organism un mediu acid. „Aciditatea consumă oxigenul din celule. Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monezi: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. SUBSTANŢELE ACIDE RESPING OXIGENUL; ÎN SCHIMB, SUBSTANŢELE ALCALINE ATRAG OXIGENUL. PRIVAREA UNEI CELULE DE 35% DIN OXIGENUL SĂU TIMP DE 48 DE ORE O POATE TRANSFORMA ÎNTR-O CELULĂ CANCEROASĂ”.
Despre aciditate şi alcalinitate am ajuns să citesc pornind de la uimitorul Studiu China, recomandat, nu întâmplător, de un om care a înţeles cu ani buni în urmă ceea ce eu învăţ abia acum. În rezumat: în 1974, Zhou EnLai primul ministru al R.P. Chineze, spitalizat pentru cancer, a ordonat un studiu naţional despre cancer. A fost făcut pe 880 milioane de oameni. 12 tipuri de cancer au fost studiate şi s-a întocmit un atlas color, pe zone şi frecvenţa îmbolnăvirilor. Continuat apoi în epoca lui Deng Xiaoping, studiul a cuprins probe de sânge şi hrană. Atunci s-a tras prima dată concluzia că dezvoltarea tumorilor canceroase este legată de cantitatea de alimente de origine animală pe care le consumăm.
Elementar. Ar trebui predat la grădiniţă. Să consumăm fructe, legume, să facem mişcare, să ne eliberăm de stres (frici), teorie pe care de fapt, o cunoaştem cu toţii, să punem în practică teoria.

Poate totul e mai simplu decât credem. Genele nu pot determina apariţia bolii. Dieta joacă un rol esenţial în stabilirea genelor care se vor activa. Dieta ca alimentaţie, odihnă, echilibru sufletesc. Poate totul depinde de noi, să ne amintim la timp tot ce ştiam dintotdeauna.
Surse:
http://www.formula-as.ro/2009/874/pagina-specialistilor-52/cancerul-si-alimentatia-studiul-china-11259
http://dr-catalin-luca.ro/site/cure-si-diete/dieta-alcalina.html

AVEM O ŞANSĂ. NOI, COPIII

Oare voi urma şi eu? Oare câţi ani de luciditate mai am? Am uitat dacă am închis uşa locuinţei. A început, sau e doar oboseala de vină?
Toţi ne-am pus aceste întrebări. Nimeni din afară nu ştie ce frământări avem. Poate unii şi-ar dori ca în gena moştenită să fi fost alt cuvânt, cancer, sfârşitul ar fi venit mai repede şi ar fi fost mai puţin umilitor.
Un bătrân, cu clarviziunea pe care experienţa şi vârsta i-au dăruit-o, un om de o inteligenţă peste comun, a privit altfel boala. Genial. Între sinapsele neuronale cresc plăci de proteină Amiloidă şi proteină Tau care sufocă neuronii prin privarea de oxigen şi nutriţie. Sistemul de tratament actual este gândit pentru a ajuta la comunicarea neuronală cumva peste acele plăci care se formează. Până aici aţi înţeles, ori probabil ştiaţi deja tot procesul.
Ei bine, acel om de ştiinţă a gândit altfel. De ce nu se împiedică creşterea acelor celule care formează plăcile între neuroni? De ce cercetarea să nu prevină astfel boala în loc să trateze efectul? Genial, v-am mai spus.
El demonstrează că acele plăci sunt prezente la toţi bătrânii, chiar dacă boala nu se manifestă, şi propune ca la toţi oamenii trecuţi de o anumită vârstă să se stopeze procesul de creştere al celulelor. Termostatul celulelor de creştere a dispărut la bolnavi. De această creştere răspunde un hormon pe nume SOMATOSTATINĂ. Absenţa somatostatinei este semnalată în toate cazurile de Alzheimer. Clipul în care vorbeşte dr. André Gernez durează 12 minute, vă rog să îl vizionaţi aici:

Dr. André Gernez (1923-2014) este părintele teoriei celulelor stem. Mai multe despre acesta, şi de ce nu s-a schimbat sistemul de tratament deşi cercetările sunt finalizate încă din anul 1981, aflaţi aici:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/2015/02/andre-gernez-cel-mai-ilustru-doctor.html

Somatostatina este un hormon pancreatic, secretat de sistemul digestiv. Nu credeţi că ar putea fi o legătură între Alzheimer şi alimentaţie? Poate nu e vorba numai de genetică. Şi despre ulcer s-a crezut un timp că se transmite genetic şi de fapt era vorba de moştenirea unor anumite obiceiuri alimentare care aveau acel efect. De ce nu ar fi şi la Alzheimer la fel?

SINGURI

Azi la plecare, am întrebat infirmiera dacă doar mi se pare, sau nu prea vin vizitatori. A dat din cap a da. S-a uitat înspre scară, apoi a spus cu năduf: duminica trecută au fost doar trei vizitatori toată ziua (pe o scară cu 3 nivele). Vedeam că mai are ceva de spus, dar s-a abţinut.  Acum, fiecare se poartă cum i-e felul, poate pentru unii, amintirea anilor petrecuţi acasă cu bolnavul este greu de uitat, dar acolo sunt şi bolnavi aflaţi în faze de început, care vorbesc, par normali. Ce repede i-au uitat familiile. Noroc cu infirmierele, că sunt atât de bune şi au o vorbă caldă pentru fiecare. Dragilor, dacă internaţi bolnavul, nu îl uitaţi. Poate e obositor drumul, poate vă şi costă, dar lumina care apare pe chipul celui vizitat şi chiar a celorlalţi din salon merită efortul.

CUM SĂ PROCEDĂM ÎN CAZUL HALUCINAŢIILOR

Am primit, ca şi comentariu, de la doamna M din Canada, o serie de sfaturi deosebit de pertinente, din care mă grăbesc să vă împărtăşesc. De aproape opt ani, de când tot caut materiale despre îngrijire, sunt primele rânduri care mi se par cu adevărat folositoare şi de bun simţ. Vă mulţumesc, doamna M, vă aştept să ne mai împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră!

„…metodele tin, in primul rand, de asesarea corecta a nevoilor pacientului. In plus, drumomania este una, halucinatiile alta. Combinatia dintre cele doua este crunta, intr-adevar. Din pacate, halucinatiile devin chiar violente noaptea (mama se invinetea la buze de atata tipat si nervi si, fiindca este hipertensiva, mi-a fost teama c-o pierd in mainile mele. In asemenea momente am incercat, cu rabdare (greu … foarte greu …) sa o iau in brate si s-o mangai in continuu pe spate (un fel de masaj usor pe jumatatea de sus a spatelui, spre ceafa) si pe umeri. M-am pozitionat, in permanenta, in fata ei. Pe ea am pozitionat-o intotdeauna cu spatele sprijinit de canapea sau in picioare, cu spatele sprijinit de perete (dupa locul unde incepea criza), ca sa nu se simta amenintata din spate. Nu numai ca nu am contrazis-o dar, dupa fiecare replica a ei (pe vremea cand inca avea replici care insemnau cat de cat ceva) incercam – repet, fara s-o contrazic – sa-i abat atentia pe alta directie. Deci mangaieri in continuu, vorbit in soapta, alintata pe numele de alint ce i-l dadusera parintii, bratele blocate cat sa nu-si faca rau (treaba mascata printr-un masaj al mainilor) si … rabdare. Ah, sa nu uit, in permanenta trebuie sa-i spui bolnavului lucruri care sa-l calmeze. Spre exemplu, daca bolnavul a regresat mental la varsta de douazeci de ani, sa zicem, degeaba-i spune apartinatorul, pe ton bland “stai linistit(a), eu sunt fiica ta si am grija de tine”. Rezultatul este opus si, de multe ori, dezastruos.
Din pacate, sunt si alti factori care afecteaza violenta atacurilor. Persoana bolnava trebuie urmarita cam de pe la pranz, “interceptata” orice chestiuta ce-ar putea-o deranja si reparata, ameliorata. Sunt persoane care se irita fiindca nu le sta bine proteza in gura, sau erau in lumea lor cand a venit asistenta medicala sa le dea medicamentele si asta a dus la o stare de iritare, sau – pur si simplu – au o zi proasta. Toate acestea trebuie avute in vedere si bolnavul trebuie calmat inainte de lasarea serii. Dupa cum spuneam, evenimentul dispare, senzatia nu. Deci, cu cat bolnavul intra mai calm in “sundowning” (adica scaderea drastica a capacitatilor cognitive odata cu lasarea serii) cu atat violenta halucinatiilor si a manifestarilor conexe scade.
O alta metoda ce poate ar merita sa fie incercata este aceea a muzicii in casti. Interventia aceasta trebuie facuta rapid, odata ce apar primele semne de iritare. De ce cu casti? Fiindca sunt sanse ca, in acest mod, sa se izoleze si factori de stres pe care noi nici nu-i percepem. Tot asa, cu persoana de incredere in fata (nu intr-o parte si – in nici un caz! – spre spate) si cu o zona de confort (canapea, perete) la spate.

…

Aici, in cazurile de necontrolat se face perfuzie cu somnifere. Deci perfuzie, ca sa actioneze rapid. Cu cat bolnavul sta mai mult in starea a agitatie / violenta, cu atat efectele sunt de mai lunga durata si nu apuca sa ajunga la “zero” emotional inainte de urmatorul episod … si tot asa …”