Mama a avut Alzheimer. S-a aflat în tratament timp de opt ani. Povestea fiecărui aparţinător nu este o poveste veselă, iar amănuntele ei mai degrabă deranjează cititorul sau ascultătorul. Experienţa mi-a arătat că mai bine povesteam câte un episod nostim celor din jur decât scenele de neimaginat. Cei care au o viaţă normală refuză să accepte realitatea de zi cu zi a unui aparţinător, cred că acesta exagerează. Oricum, această pagină este gândită numai pentru tine, cel care 24 din 24, ca un Sisif, încerci să duci greutatea unei case în care trăieşte un bolnav, fără a scăpa de sub control întreaga situaţie. După cum ştii, cititorule, la căutare pe internet găseşti sute de pagini de teorie despre boala, dar aproape deloc sfaturi concrete. De aceea am gândit această pagină. Ce scriu eu, ce vei scrie tu, cititorule, să fie de folos celor care sunt abia la începutul luptei cu boala. Unul, doi, chiar şi opt ani, cât vei rezista să ai grijă de bolnav, te vor schimba. Credeai că eşti matur, dar vei descoperi că abia acum începi să cântăreşti corect oamenii şi situaţiile atât acasă, cât şi la serviciu ori în societate. Te vei schimba mult, valorile ţi se vor răsturna. Vei afla că ai puteri nebănuite. Vei ajunge, uneori, să mulţumeşti pentru încercarea care îţi este dată, într-atât te va transforma. Vei descoperi cu uimire că tu, cel fără sprijin uneori, eşti mult mai puternic decât cei din jur. Haide, împreună, să încercăm să adunăm aici experienţa noastră pentru a-i ajuta pe cei care sunt la începutul drumului greu de aparţinător.

Dacă doriţi să parcurgeţi mai repede postările, daţi clic în dreapta pe sfaturi.

noi

 

74 de gânduri despre &8222;Despre&8221;

  1. Bună seara Dna Cecilia Dumitrache ! Dumnezeu m-a dus pe blogul Dvs, nimic nu-i întâmplător în viața noastră ! De zile întregi caut un cămin pt îngrijire bătrâni, citesc recenziile și îmi este și mai greu ! Mama mea are 89 de ani, stă singură la țară, este sănătoasă dar a început să uite, să numai își poată coordona acțiunile zilnice, etc.. în 1915 la computer tomograf a ieșit scleroză normală datorită vârstei, nu Alzheimer, o să merg curând pt un nou control, dar ceea ce este clar, nu mai poate rămâne singură ! Mama a fost un înger pt noi toți și aș fi vrut să își petreacă bătrânețea în căsuța ei mică la țară, dar nu se mai poate și nu știu spre ce cămin să mă îndrept ( caut de un an pe cineva să stea cu dânsa, nu am găsit ), un cămin aproape de București să pot merge mai des s-o văd, unde să fie îngrijită normal, să fie o grădiniță unde să poată sta când este frumos afară ( a trăit la țară ) și accesibil ca preț pt posibilitățile noastre financiare, dânsa având o pensie mică, eu deasemenea, de aceea vă rog dacă puteți să mă îndrumați, ar fi un mare ajutor, vă mulțumesc anticipat ! Cu stimă, Verginia ( numele de dră Dumitrache )

    Apreciat de 1 persoană

  2. Tin sa mai impartasesc din cazul meu, sigur ne ajuta sa vedem cati oameni trec prin aceste momente foarte grele de a ingriji un bolnav cu alzheimer.Dupa un an am reusit sa ma obisnuiesc cat de cat cu aceasta boala pe care nu am acceptat-o la cazul meu, cel putin 2 ani din viata mi-a distrus desi nu a stat permanent la noi.
    Pentru ca cealalta familie nu a acceptat tratamentul schimbat si dat de medicul specialist la care a fost internata la inceputul bolii,tratament mai cu efect (dupa o perioada trebuie schimbat ca nu mai are efect deloc)de a fi mai linistita ,dupa ce ne-am contrazis 4 luni ,am hotarat sa fie internata in spital pentru a-i prescrie tratament nou (la acelas medic) .Dupa 5 zile acolo in spital si-a rupt piciorul (nu vom sti niciodata ce s-a intamplat cu adevarat- s-a zis ca a cazut pe colidor, insa ea nu avea stare si tot vroia sa evadeze).O vizitam de 2 ori pe zi si o schimbam zilnic, parea ca totul merge inspre bine.
    A trebuit operata la picior, a reusit operatia insa cat a stat 6 zile, avand probleme cu circulatia sangelui folosind de multi ani tratament cu trombostop , s-a intrerupt 5 zile pentru a o putea opera.Acolo stand continuu la pat a facut escara la sezut (avand probleme mai demult acolo insa se vindecase)-noi am reusit sa intram zilnic la ea cateva minute,ca era epidemie de gripa si era tare strict.
    La o zi dupa operatie a fost externata, medicul a zis ca poate pune piciorul in pamant,sa o plimbam si sa nu stea la pat. 2 zile parca a incercat sa mearga , a stat si in sezut si din a treia zi deloc nu a mai vrut sa se miste.Am dus-o la o saptamana la control,si apoi iar la o saptaman sa-i scoata firele dar in carucior, apoi am dus-o la cealalta familie si la 6 zile din nou a ajuns la spital , ca dupa tratamentul dat de medic pentru restabilirea circulatiei sangelui, a facut hematoame pe partea stanga si la mana stanga (nu-s in clar ce s-a intamplat ca 4 medici sau parandat cat a stat la urgenta ,apoi ultimul de la cirurgie a pus diagnostic supradoza (noi am respectat tratamentul).Dupa o noapte internata ,a lasat-o acasa cu alt tratament.Acum e in stadiul ca nu se misca deloc,numai cum o miscam noi,nu vrea sa manance,foarte putin mananca, i-am cumparat saltea pentru escara si vine o asistenta acasa care ne ajuta sa o tratam.Cu cat incercam mai mult sa avem grija de ea,cu atat parca mai in spre rau merge.Boala alzheimer e cauza stadiului in care se afla,adica e ultimul stadiu al bolii, de 2 zile i s-a schimbat si vocea ,inca mai e in stare sa vorbeasca si sa aiba halucinatii vizuale dar mai rar, insa de miscat nici nu vrea sa auda, o puneam pe carucior ,o duceam la masa,azi nici nu am mai dus-o ca urla ca ce facem cu ea. Oameni buni, multa putere si sa va destainuiti ca ajuta enorm.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Nu cunosc tarife ,(insa in urma diagnosticului daca are alzheimer i se da grad de handicap si asa se obtine un ajutor social plus drep de insotitor ,adica va lua in plus daca are gr.I de handicap, cam 1550 lei), se poate da un telefon 0731.920.920,www.camin-batrani.ro daca ar fi o solutie :Caminul de Batrani Casa Snagov, Ghermăneşti, e mai aproape de Bucuresti, insa sigur exista mai multe camine de batrani prin apropiere , navigati pe internet si sigur mai gasiti.In zona mea cunosc dar e departe.Multa putere si rabdare.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Dragă Mihaela Puiu,
    Bun venit pe blog. Eu am cunoscut un singur azil, la care în 2015, plăteam 2200 RON. O soluţie temporară ar fi internarea la Spitalul de geriatrie „Ana Aslan”, până la găsirea unui cămin potrivit. Sau la Spitalul G. Marinescu, unde, cu siguranţă, va primi diagnosticul şi tratamentul corect, iar familia va beneficia de câteva zile de respiro. Sper ca cititorii să vină cu recomandări de aziluri. Blogul , am gândit să fie o platformă de comunicare între aparţinători. Poate, încet, încet, se va ajunge la dialoguri. Chiar şi pe dumneavoastră vă aştept, atunci, când veţi putea, să reveniţi, să ne povestiţi despre căminul/căminele în care aţi internat-o.

    Apreciază

  5. Dragă Virginia Paleolog,
    Bine aţi venit pe blog. Aşa cum v-am răspuns şi pe mail, eu am vizitat doar un azil, spre care m-a îndrumat un coleg atunci când mama începuse cu halucinaţii puternice şi pierdeam situaţia de sub control. Am fost mulţumită de ceea ce am găsit acolo. Aş fi bucuroasă dacă cititorii ar putea să recomande diferite aziluri. Repet şi aici, nu pentru mine am deschis acest blog.

    Apreciază

  6. Draga Viviana, mă bucur că aţi revenit. Sunteţi printre puţinii care au înţeles că nu pentru mine am gândit acest blog. Iar destăinuirile, chiar ajută, şi pe cel care se eliberează de gânduri, şi pe cei care, citind, află că mai sunt şi alţii în aceeaşi situaţie.

    Am avut probleme cu routerul, iar acum vad cu neplacere ca nu pot posta raspunsul la comentariul potrivit, mi le afiseaza in serie, imi cer scuze, sper sa remediez problema.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Din nou trecem prin momente dificile.Datorita faptului ca a inghetat cazand in curte cand inca statea singura a facut escara la sezut dar s-a vindecat atunci dupa 2 luni , nu a mai stat la pat, insa acuma stand permanent la pat i-a reaparut escara la sezut formandu-se cat o palma necroza (tesut mort) si azi a operat-o, curatind-o acolo, a strigat ca in gura de sarpe.Din nou ne chinuim ca trebuie sa stea numai pe o parte, nu pe spate,nu stiu daca o sa mai reziste sau daca o sa mai apuce sa se vindece ca daca nu te poti intelege cu ea din cauza alzheimer ,nu face ce zicem,imediat urla sa se intoarca pe spate,avem asistenta in continuare la domiciliu care vine la 2 zile sa o panseze,o sa vedem daca vom obtine vre-un rezultat sau ne chinuim asa cum am spus mai sus, cu cat ne zbatem sa fie mai bine cu atat parca e mai rau.Speram sa am un pic de ragaz ca trebuia dusa la cealalta familie dar medicul ne-a zis sa o tinem aici la oras ca ne da asistenta la domiciliu.Imi ajuta enorm ca ma destainui si o fac fara nici o jena,este realitatea prin care trecem unii oameni, insa unii au capacitatea de a aseza lucrurile in asa fel ca sa nu aiba urmari atat de grave asupra intretinatorilor,eu nu pot spune acest lucru ca nu am putere de decizie, cu totul altfel as fi procedat de la inceput (acasa la ea cu insotitor pe langa grijea noastra ce i-o purtam).

    Apreciat de 1 persoană

  8. După mine, ar trebui ca, în momentul diagnosticului, să fie obligatorie convocarea aparţinătorilor la clinica de care aparţine bolnavul pentru a li se prezenta evoluţia bolii, cu imagini explicative, pentru a-i pune în temă cu ce îi aşteaptă. Asta, apoi măcar o broşură informativă plus sfaturi juridice – sunt o mulţime de acte care ar trebui rezolvate atunci, când bolnavul mai este încă lucid. Un astfel de program, care nu ar presupune mult timp pierdut, cam o jumătate de oră de prezentare, cu imagini, cred că este suficient, ar ajuta familiile să ia decizia corectă din timp. Se petrec tragedii în familiile bolnavilor. Iar cine spune că îngrijirea nu a lăsat urmări, ori nu a participat la îngrijire, ori minte.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Imi cer scuze ca intervin, Viviana, dar evolutia doamnei a fost mult prea repede mult prea negativa dupa interventie. Inainte de a pune totul doar pe seama Alzheimer-ului ar tb sa gasiti un medic bun care sa reuseasca sa treaca peste acest diagnostic si sa caute si o cauza organica – o infectie post-operator de exemplu etc. Totusi pacientii cu Alzheimer pot avea si alte boli asociate care sa explice degradarea rapida.

    Apreciază

  10. Buna, avand in vedere ca acest site este vizitat in continuare,si poate reusim sa aducem o informare care este foarte necesara celor care au in familie bolnav cu boala Alzheimer,o sa expun momente prin care am trecut si inca trecem.In 16 septembrie a facut 7 luni de cand e imobilizata la pat.Au hotarat ca o luna sa o tinem la noi si o luna ceilalti- lucru pe care eu nu l-as mai accepta daca ar trebuii sa o luam de la inceput , atat timp cat exista solutia de a fi ingrijita intr-un loc, la ea acasa mai ales ca repeta intr-o zi de n ori sa o duca acasa la ea,chiar si ieri i-a tot zis la fiul ei ca daca are pe Dumnezeu, sa-i fie mila de ea, sa o duca acasa, dar de ce sa se sacrifice ca trebuie lor sa le fie bine,mai bine ma sacrifica pe mine care stau cel mai mult cu ea cand e la noi, si-i aud toate halucinatiile pe care le are cu carul. Trupul ii este doar schelet dar mananca foarte bine si dupa ce in luna precedenta cand a fost la noi parca nu a avut asa putere sa dea din gura decat in soapta (cat e treaza nu ii sta gura in loc),acum dupa o saptamana de cand am adus-o da din gura cu voce tare.In aceasta perioada de cand e la pat la noi am avut o asistenta si tot eu le-am cautat sa aiba si acolo asistenta, asa ca tratarea escarei am facut-o sub indrumare si acum este mai mica dar dureaza vindecarea, o pansam tot la 2 zile, insa au aparut alte complicatii de care am tratat-o ( de 2 ori a facut bronsita ,laringita,apoi a inceput cu un harait din gat continuu si cu trei feluri de antibiotice deocamdata a scapat de acel harait care era groaznic – apeland la un centru permanent unde ia prescris un antibiotic si inca ceva in prima faza,apoi am chemat medic acasa care ia prescris alt antibiotic ,si in ultima faza am dus-o la urgenta, unde a zis medicul de acolo ca nu prea are ce sa-i faca dar i-a dat alt tip de antibiotic si ia trecut la catva timp dupa ce i le-am dat antibioticele.In acest timp i-am zis la asistenta sa-i ia secretie din gat sa i se faca anliza stafilacoc si rezultatul a fost ca are stafilacocul auriu, i-am dat tratament si pentru aceasta bacterie ,trebuia repetata iar analiza, sa vedem daca a disparut ca am inteles ca dispare foarte greu, dar in loc de a face inca o analiza ,cealalta familie a zis ca le-a zis medicul ei de familie care este acolo si care ia dat tratamentul pentru stafilacoc, ca dupa ce sa-i tot dam tratament ,lucru pe care eu nu-l cred,asa ca eu nu mai zic nimic, sa faca ce vor.Tratamentul pentru alzheimer nu mai are nici un efect, dovada ca si acum cand eu postez ,ea urla in gura mare tot felul de halucinatii-(il fac bucati ca a zis ca am murit, eu nu mor ca doar nu-s asa batrana…..le dau foc la case sa arda toti , moara ei, si injuraturi continuu de cele sfinte) ma ingrozesc cand o aud, insa nici acest tratament nu vor sa-l schimbe,eu le-am zis demult ca nu mai are efect.La cealalta familie, au pus-o intr-o camera de unde nu o aud si doar atat stau cu ea cat ii da sa manance, cat o panseaza si o schimba ,in rest ei nu o aud ce zice ,aici la noi o tinem in living ca trebuie sa fie in centrul atentiei, desi avem camere unde am putea-o tine ,insa ajung eu sa ma retrag in camera mai la distanta ca sa n-o aud cand nu mai suport. Imi prinde bine ca ma destainui, am mai spus la inceput nu am putut accepta aceasta boala,acum prin faptul ca m-am tot destainuit mai ales la cunostinte si aici pe mai multe site-uri ,am reusit cat de cat sa accept dar nu in totalitate- niciodata nu voi reusi. E FOARTE GREA ACEASTA POVARA.

    Apreciat de 1 persoană

  11. E mai mult decât greu, e inuman sa ajungi să suporţi halucinaţiile bolnavului. La azil, să ştiţi că nu am auzit nicio pacientă ţipând sau vociferând, cred că le dădeau medicamente mai puternice.

    Şi mama, atunci când obosea, începea să şoptească fără oprire versurile de la Hora Unirii, Ştiam că e momentul să ajung cu ea acasa cât mai repede, dacă ne aflam în parc.

    Nu vreau să vă sperii, dar ar fi bine ca aparţinătorii să ştie că îngrijirea lasă urmări. În perioada aceea când mă trezea repetat din somn profund, corpul meu a înţeles să se apere acumulând 30 kg în 2 luni, ca o rezervă de energie, probabil. Atunci când am internat-o, am reuşit să dau jos 20 kg, destul de repede, dar ulterior, într-o perioadă de stres puternic şi gratuit, (o şefă din cauza căreia au plecat deja 3 colegi bine pregătiţi), reacţia a fost aceeaşi, kilograme în plus.

    Apreciază

  12. Multumesc mult cecilia pentru postare, nu astept raspuns ca nu vreau sa te deranjez, postez pentru ca sunt sigura ca aceste postari vor fi citite de persoane care au aceleasi probleme, asa cum a intrat acum Maria Sandulescu si a apreciat postarea mai veche,careia ii multumesc. Eu am si spus ca mi-a luat 2 ani din viata iar pe sotul se vede deja ca are urmari ca nu mai accepta sa i se zica nimic, este agitat si tot isi pune miinile in cap.De cealalta familie nu stiu decat ce vad, o ignora cand e vorba te tratament (nu i-ar da deloc) dovada ca ea sta cu aceiasi doza la tratamentul de dementa de 1 an (eu cand nu e sotul acasa si ii dau eu tratamentul ,ii dau o doza mai mare si le-am spus la toti ca fac acest lucru,dar ei tot la fel ii da,nu pricep deloc ce rol are acest tratament – pentru acest tratament am avut o serie de discutii ca eu am zis ca mereu trebuie schimbat doza in functie de cum este de agitata dar atunci trebuia platit tratamentul partial ca nu avea gr.i de handicap,acum are. Acum daca era pe picioarele ei si nu era imobilizata la pat era in stare sa ucida cata furie a avut in ea, tocmai pentru ca nu mai are nici-un efect asupra ei acest tratament., dar ce conteaza , pe ei nu-i deranjeaza- ca nu stau cu ea sa o auda, ” DOAR PE MINE MA DERANJEAZA”,eu nu suport sa o aud injurand de cele sfinte (Dumnezeu si Maica Sfanta).Pentru ca eu nu-s ascultata ,va dau un sfat „Tratamentul pentru dementa trebuie schimbat mereu in functie de evolutia bolii”conteaza enorm pentru psihicul apartinatorului si mai conteaza enorm sa te destainui celor care te inteleg ,sunt multi oameni minunati chiar si virtual.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Buna seara!
    Ma confrunt cu aceasta boala de 5 ani, de cand bunicul de 85 ani a fost diagnosticat, o boala crunta atat ptr bolnavi cat si ptr apartinatori!
    Sunt in cautarea unui camin de batrani in Bucuresti de cateva luni si n-am primit nicio recomandare in acest sens. Am luat aceasta decizie deoarece boala a avansat, are halucinatii si devine agresiv iar persoanele care il ingrijesc refuza sa mai vina. De asemenea am incercat toate variantele de schimbare tratament, doza, medici psihiatrii, toate in zadar situatia se inrautateste si ma depaseste.
    Am tot vizitat cateva camine dar nimic nu seamana cu prezentarea de pe website sau de la telefon, astfel am nevoie de un ajutor cu o recomandare de la cineva care a avut/are pe cineva intr-un astfel de camin si-mi intelege neputinta. Multumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  14. Buna Flori, imi pare rau ca nu gasesti , la mine in zona sunt mai multe insa e mare distanta (jud.Bihor),poate totusi gasesti prin apropierea Bucurestiului.
    Chiar azi imi ziceam ca daca nu ar fi ajuns la pat ,ne era enorm de greu in a-i stapani furiile (cele frecvente cu plecatul acasa).In urma cu un an pentru ca nu am lasat-o sa plece,ploua afara si am vrut sa o duc in casa ,mi-a pus mana in cap si am reusit sa scap ca m-am invartit dupa ea si a cazut jos,atat de tare ma tinea de par,fiind mai lung,incat era in stare sa mi-l smulga.Noi nici macar nu am incercat tratamentul la doze maxime sa vedem daca e eficient, are de multe ori furii , si poate daca nu i-am da deloc tratamentul pentru dementa ar fi in stare cinestie ce sa faca chiar imobilizata la pat, s-ar zbate pana ar cadea !!!! In prospect se specifica „doza de eficienta”, pe care n-am dat-o ,deabia am dublat-o de la 1,5 la 3 ml de 2 ori pe zi -am insistat la sot sa-i mareasca doza ca sa se poata odihni noaptea cat de cat, ca eu evadez din apropiere sa n-o aud, Doza maxima de eficienta este de 6 ml / de 2 ori pe zi,( daca doar eu i-as da ,asa as proceda). APARTINATORI aveti grija de sanatatea voastra,

    Apreciat de 1 persoană

  16. Flori dragă.
    Nu m-am grăbit să răspund, credeam ca vor fi mai multe răspunsuri la apelul tău, pentru că blogul are destui cititori.
    Eu am avut ocazia să vizitez doar două aziluri din Bucureşti. Comun, aveau acelaşi un miros specific, pe care, probabil, îl cunoşti.. Asta e, ar fi imposibil altfel. Ceea ce face diferenţa, sunt patronii, şi mai ales, oamenii care au direct grijă de bolnavi, acei îngrijitori pe care, de obicei, unii îi ignoră.
    Pot să îţi recomand din toată inima centrul Sf. Petru, din Popeşti-Leordeni, Str. Orizontului. Celor de acolo le sunt recunoscătoare pentru căldura şi atenţia dăruite mamei. Măcar provizoriu, te vor ajuta.
    Cecilia, cu drag.

    Apreciat de 1 persoană

  17. Buna dimineata, Cecilia,

    Viata ne-a rezervat experiente similare, iar noi am invatat multe de pe blogul tau.
    Postarile tale, foarte atent structurate si directionate ne-au ajutat sa invatam mai repede ce ne asteapta si ce trebuie facut cu bolnavii de Alzheimer.
    Cu multe din gandurile tale, ne-am identificat, pe masura ce aveam grija de parintii nostri.
    Am avut initiativa paginii de Facebook – alzheimer-familia.ro si cautam sa promovam in continuare idei si sugestii utile pentru alti apartinatori.

    Standardele comunitatii Facebook nu mai accepta redirectionari sau sugestii pentru bloguri din afara comunitatii, asa incat orice postare cu indicarea blogului tau nu mai este admisa si, deci, nu poate ajunge la prietenii paginii noastre.

    De aceea, iti cerem permisiunea de a prelua si posta pe Pagina – Alzheimer-familia.ro acele articole de pe blogul tau pe care le considerem utile pentru mai multi apertinatori.
    Desigur, vom afisa textele integral sau numai paragrafe selectate, marcate ca citate, cu mentiunea simpla „alzheimersfaturi”, care vad ca este admisa de Facebook si daca este preluata in orice browser, indica foarte usor blogul tau.

    (De asemenea, ar functiona si indicatia de cautare dupa „blog cecilia dumitrache”, dar credem ca ar fi mai bine varianta neutra)

    Multumesc, Adrian.

    Apreciat de 1 persoană

  18. Orice iniţiativă bine intenţionată nu poate decât să mă bucure. Încă nu am uitat cum căutam sfaturi sau orice informaţie care m-ar fi putut ajuta. Vă rog să luaţi orice aveţi nevoie de pe blogul meu.
    Nu puneţi linkul catre numele meu pentru că mai am înca un blog şi s-ar crea confuzie.
    Cele bune,
    Cecilia

    Apreciază

  19. Buna ziua. Cineva mai e activ pe această pagină? Am nevoie de SFATURI în gestionarea unei situații familiale, bunica este diagnosticată cu Alzheimer 😒.

    Apreciază

  20. Da, blogul este activ, Astept intrebarea dvs. Retineti ca acesta nu este blogul unor specialisti, ci doar al unui om obisnuit care, ca si dvs, a trecut prin experienta ingrijirii unei rude.

    Apreciază

  21. Buna dragele mele, mama are Alzhaimer, nu accepta pe nimeni langa ea..am vrut sa aduc o doamna..dar nu o primeste in casa. Eu lucrez pana seara…nu ma are decat pe mine…sunt pe alergatura mereu..sa ajung la ea. De la un timp boala s.a agravat..a deveni nervoasa, trage de tv sa.l darame..deschide usa si o inchide trantind.o..nu mananca..abia bea apa..se impiedica..cade..merge f greu..of sa.ti vezi parintele asa de schimbat. Am rugat.o pe doctora ei.. psihiatră..sa ii mai schimbe tratamentu..si ..ma refuzat complect..spunand ca sa ia mai multe calmante ..sau cum le zice in denumirea lor. .As interna.o intr.un camin de batrani mai mult pt siguranta ei..dar inima mea e la pamant..pt ca e mama si o iubesc..chiar nu mai stiu ce sa fac.

    Apreciază

  23. Bună seara! Mulțumesc din suflet pt.aceasta idee minunata!Eu am grija mamei mele ,are această boală,este nevazatoare de doi ani,are 92 ani.Pana acum un an a fost binișor dar acum uită aproape tot, mă strigă continuu, noaptea se scoală că îi este foame, norocul meu e că sunt pensionară.Dar pot spune că viața mea s-a schimbat complet,nu am la cine să apelez pt.ajutor deoarece eu i-am învățat toate nevoile,nu am putut să o duc la azil,sunt singurul copil.Sanatate multă tuturor și multă putere! Sărbători fericite!

    Apreciat de 1 persoană

  24. Un om cald, care, desi trece prin calvarul ingrijirii unui bolnav, a gasit timp sa daruiasca altora cuvinte calde. Nu cere nimic, doar daruieste. Mi-au dat lacrimile.
    Mari, multumesc. Sa aveti putere in continuare, Dumnezeu sa va lumineze si sa va dea rezolvari in cumpenele care inca mai urmeaza.
    Va rog sa notati simplu pe o pagina ce sfaturi va vin in minte pentru alti ingrijitori, si sa reveniti aici. Nu acum, nu maine, ci cand aveti timp. Uneori, un singur rand, ajuta.
    Multumesc. Sarbatori linistite.
    Cecilia

    Apreciază

Lasă un comentariu